„Să MUŞTI un MĂR. Un gest aparent simplu, dar care antrenează spaime pe care niciodată nu le-am putea înţelege cu adevărat. E un rit de trecere. E lucrul interzis. MERELE nu le MUŞTI intenţionat. Universul nostru pretinde să fim atenţi ca MERELE să nu cadă pe podea. E un gest simbolic. Eu am MUŞCAT în mine lucruri mult mai importante şi sunt fericită că am făcut-o. - MUŞCĂ MĂRUL ăsta, te rog, şi eliberează-ne de toate ideile astea blestemate, de mania de a găsi o explicaţie pentru orice şi de a face numai lucruri cu care sînt de acord ceilalţi.” 

Aveţi în faţă o frîntură de dialog dintre doi îndrăgostiţi ce stau la masă într-un restaurant. Dacă v-aţi dat seama ce cuvinte au fost înlocuite prin MUŞTI şi MĂR, scrieţi pe foaie ce făcea solistul din Cargo în „Povestiri din gară” cînd dorea să uite pe cineva. 

Raspuns: Să spargi un pahar.

Comentariu: Dialogul este din cartea „La rîul Piedra am şezut şi-am plîns”, de Paulo Coelho. Cuvintele care au fost înlocuite sunt aceleaşi ca şi în versurile cîntecului „Povestiri din gară”, Cargo. Cargo – Povestiri din gara Ultima strofă. 

Trec tiganii cantecul lor ascult, Sparg paharul, vreau să te uit! 

Autor: Echipa Nuri, Cupa Nuri 2007

Numai utilizatorii inregistrati pot comenta.
Te rog sa intri in sectiunea privata.

Comentarii (1)

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.1.4.4