În anul 1957, la o conferinţă de presă, Niels Bohr a fost întrebat ce crede el despre teoria existenţei în trecut a unei planete între Marte şi Jupiter, numită convenţional Faeton, şi posibila cauză a dispariţiei acesteia. Terminaţi răspunsul laconic a lui Bohr: „Aşa o fi fost sau nu, eu oricum sunt împotriva...”

Comenteaza primul Vizualizari: 7126

Odată un elev l-a întrebat pe Anaximene de ce, fiind atât de înţelept, are atât de multe îndoieli. Ca răspuns, Anaximene a desenat două cercuri şi a demonstrat elevului de ce el îşi pune mai multe întrebări decât elevul său. Încercaţi şi Dvs. să faceţi acelaşi lucru.

Răspuns: Cercurile erau de diferite dimensiuni – unul mai mare şi altul mai mic. Cel mai mic reprezenta cunoştinţele elevului, cel mai mare – cunoştinţele lui Anaximene, iar spaţiul din afara lor – necunoscutul. Astfel, cu cât cercul este mai mare, cu atât graniţa între cunoscut şi necunoscut este mai lungă şi respectiv întrebările sunt mai multe.

Comenteaza primul Vizualizari: 6957

Unul dintre cele mai populare aforisme ale alcoolicilor începe cu cuvintele: „Ciudat lucru! Cu cât mai mult beau, cu atât mai mult îmi tremură mâinile”. La ce concluzie paradoxală se ajunge la sfârşitul aforismului?

Comenteaza primul Vizualizari: 7358

Spre sfârşitul carierei sale politice imperatorul August l-a ales ca succesor pe Tiberius, care era cunoscut pentru răutatea şi viclenia sa. Întrebat de ce a făcut anume această alegere, el a răspuns că anume astfel are de grija de soarta unui lucru, pe care de altfel îl au şi absolut toţi cei prezenţi în sală. Despre ce este vorba?

Comentarii (1) Vizualizari: 6844