Conform unui studiu realizat de Jonathan Donner această acţiune care implică de obicei două persoane, este reglementată de un adevărat protocol. Printre regulile de bază amintim:
-această acţiune este rezervată persoanei cu posibilităţi financiare mai modeste şi nu viceversa;
-este de prost gust să faci aceasta daca tu eşti acela care are nevoie de o favoare;
-nu se obişnuieşte să faci aceasta mai mult de două ori la rând, în caz contrar vei fi catalogat drept prea insistent;
-nu faci niciodată aceasta daca cealaltă persoana este soţia, logodnica sau prietena ta.
Atenţie banc : Tatăl sună acasă, pentru a se interesa cum îi mai merge fiului bolnav: - Cum te mai simţi? Ce temperatură ai? -43 -Nu se poate. E imposibil! -Ba se poate. Mama tocmai a măsurat-o – aşa şi a spus: Dar ce a spus mama?
În această poezie a lui G. Bacovia a fost omis un nume propriu. Peste un minut găsiţi-l pe acesta dacă, de exemplu, în arameană el ar suna „Kefa”.
NOCTURNĂ
Fug rătăcind în noaptea cetăţii În turn miezul nopţii se bate rar E ora când cade gândul amar Tăcere...e ora laşităţii Te pierzi în golul singurătăţii O, suflet, mereu de lume fugar; E ora când_________plânge amar Ascultă...e ora laşităţii...
Caz unic în confecţionarea drapelelor, drapelul acestui stat este format din două bucăţi de stofă identice, cusute împreună spate la spate. Răspundeţi exact în ce scop se face acest lucru?
Raspuns: Pentru a putea citi inscripţia din orice parte
Noi îl cunoaştem sub denumirea comună de „călcâiul lui Ahile”, deşi, iniţial el se numea „călcâiul magic”. El există în mai multe versiuni: „Răzbunarea lui Ahile”, „călcâiul profesorului”, şi „călcâiul de buzunar”. Peste un minut spuneţi ce am înlocuit noi absolut aleatoriu prin „călcâiul lui Ahile”.
Carl von Linne a clasificat oamenii în şase rase principale. În descrierea acestora un rol important le revine culorilor. Astfel, în cazul lui Homo americanus acestea sunt – negricios, negru, roşu. Pentru Homo asiaticus – gălbui, negrui. Dar care trei culori sunt utilizate pentru descrierea lui Homo europeus ?
Etimologia acestui cuvânt francez, împrumutat şi în limba română, este destul de controversată. În una dintre versiuni se face referinţă şi la un gen de compoziţie muzicală cu destinaţie specială, pe care o putem întâlni, de exemplu, şi în opera lui Mozart. Peste un minut scrieţi acest cuvânt în română.
„Leterme cântă fals” titra cotidianul belgian LE SOIR, făcând aluzie la o confuzie făcută special sau nu, de către Yves Leterme, conducătorul partidului creştin-democrat flamand. Peste un minut, spuneţi-ne dar ce anume a cântat Leterme ?
La ceremonia de decernare a premiilor Anti-Nobel 2007, printre câştigători am putea menţiona şi următoarele lucrări: „Paturile, praful şi firimiturile” (PAN pentru biologie), „Reacţiile diferite ale şobolanilor la un discurs pronunţat în mai multe limbi” (PAN pentru lingvistică). Dar în ce categorie a fost premiată „bomba gay” – o armă chimică destinată reprezentanţilor acestei categorii, să spunem profesionale, care provoacă o atracţie sexuală irezistibilă ?
Răsfoind un ghid de buzunar destinat bulgarilor, am descoperit mai multe cuvinte amuzante. Totuşi preferatul meu este КАПКОМЕР. Dar cum se traduce în română КАПКОМЕР ?
Teatrul de curte al principelui elector de Hanovra avea, acum vreo 90 de ani, două primadone deopotrivă de excelente şi deopotrivă cântărind câte o sută de kg. Co ocazia vizitei făcute de o somitate artistică străină la teatrul unde Hans von Bulow funcţiona în calitate de prim-dirijor, acesta îi prezentă cântăreţele cam grele la cântar cu acest calambur:
- Simpaticele noastre..., doamna L. Şi domnişoara D.!
Găsiţi cuvântul inventat de von Bulow pe care l-am omis.
Invitat să dea un recital, G. Enescu fu întâmpinat cu onorurile cuvenite celui mai mare muzician român. Prefectul judeţului îi ură înainte de începerea concertului bun-sosit printr-o cuvânatre, care – după un sfert de ceas – ameninţa să mai ţină tot atât. Observând nerăbdarea sălii arhiplineşi, folosind o pauză în care reprezentantul guvernului îşi dregea glasul, Enescu se adresă viitorilor auditori:
- Rog publicul să nu-şi piardă răbdarea. Apoi, cu un gest uşor către vorbitor:
- Fiindcă verba volant... Şi, cu o imperceptibilă înclinare a frunţii spre vioara pe care o ţinea în mână:
- ... dar... Continuaţi calamburul muzicianului român.
Ştiaţi că...pianului i se spunea, acum un veac – clavir, tobei mici – August-cel-prost, talentul purta câteodată denumirea de panaş, iar orchestra simfonică era numită adeseori astfel. Găsiţi cum era dezmierdată ea, dacă, aceasta este şi denumirea unui mare hit al anilor 50, un sinonim pentru amestecătură sau potpuriu, cât şi o aromă apreciată mult de copii.
Medic, revoluţionar, preşedinte al băncii naţionale, unul dintre directorii institutului naţional al reformei agrare, ministru al industriei, scriitor, teoretician, filosof şi aventurier profesional, EL era considerat de J.P. Sartre drept „cea mai desăvârşită fiinţă umană a secolului nostru”. Dacă v-aţi dat seama despre cine este vorba, veţi putea uşor reconstitui sloganul în engleză de pe un afiş ce ne îndeamnă să transformăm lumea.
Viaţa ei a inspirat numeroase adaptări literare şi cinematografice. Deşi, începând cu 1614 ea începe să se numească Rebeca Rolfe, totuşi noi o cunoaştem sub un alt nume care vine oarecum în contradicţie cu viziunea idealizată pe care o avem despre ea. Printre numeroşii săi descendenţi se numără şi soţia lui Woodrow Wilson, Edith Wilson, deşi nu cred ca aceasta din urmă s-a mândrit cu astfel de origini, pe care le-am putea numi, totuşi,într-un anumit context cultural, chiar nobile. Cine este ea?
Într-un tratat medieval, semnat de un oarecare N. Cholières, aceasta era definită prin formula următoare „...trei lungi, trei scurte, trei albe, trei roşii, trei negre, trei mici, trei mari, trei strâmte, trei late, trei subţiri”. Azi, care este cea mai răspândită formulă pentru definirea acesteia?
În 1735 apare cartea lui Francesco Algarotti, care reprezenta o versiune simplificată a opticii lui Newton. În scurt timp aceasta devine una dintre cele mai populare explicaţii ale fizicii newtoniene. Dar cui era adresată, conform titlului, această carte?
Raspuns: Cartea lui Francesco Algarotti se numea „Newtonianismo per le dame”.
Acest cuvânt provine din limba arabă, făcând parte din familia cuvântului hachich, cânepă, şi a derivatului său hachichia, băutor de cânepă, nume dat, în special în secolul XI, membrilor sectei Bătrânul de pe munte, şeful căreia le inducea un comportament fanatic discipolilor săi, făcându-i să bea hachich, sub influenţa acestui drog, aceştia omorând adesea căpeteniile creştine sau musulmane. Despre ce cuvânt, existent şi în limba română, este vorba ?
