De ce am decis să scriu despre ALTERNOSFERA? Pentru că majoritatea membrilor formaţiei şi-au făcut studiile la ASEM (ca si mine), ori pentru că formaţia respectivă a venit ca o briză pentru piaţa muzicii autohtone, adoptînd o poziţie calitativ mai bună în ceea ce ţine de sound, look şi prezentare scenică. Ar fi şi acestea motive temeinice, dar principalul, in opinia mea, este capacitatea membrilor formaţiei de a se face auziţi şi observaţi, nu prin alipirea la un fenomen de masă, făcând muzică “ieftină”, ci crearea unei noi ideologii pentru tineri interesaţi de muzică de calitate.
As putea vorbi ore intregi despre aceasta formatie…Despre istoria formarii, fiecare membru, principii de viaţa…am avut ocazia, fiind originară din Chisinau, şi ascultînd rock de prin 1997, să cunosc formaţiile, şi mai ales soliştii, multor formaţii autohtone, care actual sînt arhicunoscute in cercurile cunoscătorilor. Marcel Bostan (liderul formaţiei Alternosfera) m-a impresionat în mod categoric şi irevesibil prin charisma şi simplitate. Din aceasta cauză şi din cauza talentului lor, Alternosfera a devenit atît formaţia mea preferată, cît şi formaţia preferată a unei întregi generaţii de tineri moldoveni şi români.Mi-a plăcut Alternosfera din „Oraşul 511”. Era o Alternosferă alternativă, alta, neobişnuită şi originală. Muzică de emoţie, vibrînd şi făcînd confuzie în suflet…ori sens ascuns. Atmosfera generală a albumului e una de constatare, de revoltă…E vie şi place tinerilor.În special, în acest blog m-aş opri asupra discuţiilor la al doilea album al formaţiei “Visători cu plumb în ochi… sau ultima scrisoare pentru femeia nordică”. Spre deosebile de “Oraşul 511” e mai matur albumul, mai profound ca sens, cu un evident motiv al albumului. Muzica nu prea se deosebeşte deformatul obişnuit (cu unele excepţii), continuînd tema rockului alternative, dar mai moale, mai plăcut, mai melodios.Ideea tristeţii persistă şi se lasă văzută chiar din titlu, plumbul simbolizînd greutate şi tristeţe, iar “visători cu plumb în ochi” ar însemna oameni cu tristeţe în ochi. Voi trece în revistă cîteva cîntece din album:
“Femeia nordică” – îmi trezeşte o serie de asocieri, gînduri. Cum de exemplu, “mi-a furat femeia nordul” mi se ascociază cu “mi-a furat femeia capul”…că doar nordul e cel mai sus pe busolă, deci se identifică cu capul..altceva…sînt folosite o multime de figuri de stil ce face cîntecul mai încărcat, pe alocuri, prea încărcat…
“Ploile nu vin” – îmi place cel mai mult. E actual, că ne e cam dor nouă de ploi. Mai este şi contextul mondial, fiind reflectate nişte ştiri destul de actuale….Cel mai mult îmi place intimitatea şi lăsarea de lumea plină cu evenimente importante, preferînd intimitatea în braţele iubitei lui, căreia nu-i pasă de toate aceste noutati si traieste prin el si pentru el…eh!!! E romantic…
„Închisoarea albă” – are şi acest cîntec nişte note mai profunde…e o emoţie profunda de cuvinte nespuse la timpul sau. Cel mai mult m-a impresionat cînd eroul liric a „văzut cum sufla vîntu-n lung şi-n larg” în inima persoanei, cui a hotărît să-i împărtăşe sentimentele…e trist, dar povăţuitor.
„Nu e nimeni vinovat” – cel din ultim cîntec preferat de pe album. Are acest cîntec ceva…dublu. „La colţ de stradă,/La drum cu inima ai stat”. Prima idee a fost că e un cîntec dedicat unei prostituate (sorry), care aşteaptă clienţi la colţ de stradă. Ulterior am înţeles că e o fiinţă ce aşteaptă pe cineva care urmează să vină din depărtare, îl aşteaptă cu inima, il aşteaptă la colţ de stradă, adică aşteaptă cu mult drag….Apoi ideea cu o palmă care „cerşeşte o soartă l-amîndoi”…este şi ea o duală. S-ar părea că e un cerşetor ce le cerşeşte ceva, sau e ceva/cineva care îşi face griji pentru ei, pentru amîndoi…
As ruga pe cei ce cred ca au ce spune la ideea enuntata sa nu intirzie sa o faca. Astept comentarii...
Numai utilizatorii inregistrati pot comenta. Te rog sa intri in sectiunea privata.