| Mozart - Copiii canta Mozart |
|
Dimineata inca nu eram la curent ca astazi este data de 3 februarie 2008, desi eram perfect constienta de faptul ca concertul era preconizat pentru 2 februarie (:D). M-a dezorientat oarecum (dar si amuzat) sa constat ca intarziasem la concert cu.. o zi. Doar ca eseul va fi "tupa" despre Mozart, inspirat din notitele de saptamana trecuta, ceea ce nu-l face, insa, mai putin pretios pentru mine. "In cinstea lui Wolfgang Amadeus Mozart, nascut cu 252 de ani in urma intr-un orasel de la poalele Alpilor – Salzburg, s-a organizat astazi, 27 ianuarie 2008, un extraordinar concert – Copiii canta Mozart - la Sala cu Orga din Chisinau. Desi au trecut 2 ani de la „Anul muzical Mozart”, concertul de azi m-a impresionat atat de mult prin profunzime, incat il simteam pe Mozart in sala. Exagerez. Nu-l simteam pe Mozart. Simteam cum aluneca cubusoare de gheata pe coloana vertebrala. Si nu era Mozart, erau copiii care-i interpretau OPERELE. In ce ma priveste, am facut pasiune pentru Mozart incepand din clipa in care „il gasisem” pe Torrents, in special ma impresionase „Eine kleine Nachtmusik”.. piesa mea şi-a lui Mozart, într-un fel. Astazi, in schimb, am realizat faptul ca pentru mine si Mozart nu mai exista cale de intoarcere. Cu prima miscare a dirijorului au inceput sa ma rascolească fluturasii din burtica, si starea s-a mentinut pana la sfarsitul concertului. 13 viori, 1 pian, un corn si alte cateva instrumente, au reusit prin excelenta sa-mi inmoaie picioarele si pe mine si.. toate gandurile mi s-au evaporat din capucean. Existau doar copiii care canta Mozart, existau multi copii care ascultau Mozart si o sala plina de oameni incremeniti, creand impresia, la un moment dat, de meditatie in grup. Totul a inceput cu Melisa Ursu, eleva in clasa III, Scoala de Arta „A.Starcea”, laureata a multor concursuri nationale si internationale. Atentia mea a ramas atintita anume pe Melisei, pentru ca ea era punctul in care varsta frageda intalnea talentul de-a mentine privirile spectatorilor (ascultatorilor) focusate asupra ei. Micuta in comparatie cu pianul, si stralucitoare in comparatie cu sclipiciul de pe rochia impozanta in care era imbracata, alerga cu degetele pe clape, inducea pianul in transa si.. vorbea cu pianul, da, da, vorbea cu pianul. Ii soptea ceva, ii zambea, iar pianul, ah.. pianul o asculta. Interpreta Concertul Nr. 12 in La major pentru pian si orchestra, KV 414. Acest puisor mic stia pe dinafara toate trei parti ale operei, si era atat de naturala in timp ce apleca gratios capusorul inainte, incat penetra peretii cu efervescenta starilor pe care le transmitea intr-un mod atat de delicat. Au mai urmat, acompaniati de Orchestra Nationala de Camera (Dirijor Oleg Palymski): Mihail Sarbu, cl VII, din „Ciprian Porumbescu”, interpretand Concertul Nr 21 in Do major „Elvira Madigan” pentru pian si orchestra, KV 467, (varianta pentru nai si corzi). Ionel Manciu, cl. IX, liceul „Ciprian Porumbescu” interpretand Concertul Nr. 1 in Si-bemol major pentru vioara si orchestra, KV 207. Iacob Rotaru, elevul clasei a X-a a Liceului „Ciprian Porumbescu” si Concertul Nr. 2 in re major pentru flaut si orchestra, KV 314. Gric Cuciuc, cl. IX-a din liceul „C.Porumbescu” si Concertul Nr.3 in Sol major pentru vioara si orchestra, KV 216. Anton Morozov, clasa XI, Liceul republican de Muzica „S.Rahmaninov” si Concertul Nr.3 in Mi-bemol major pentru corn si ochestra, KV 447. Dumitru Pocitari, cl X, „Ciprian Porumbescu” si Concertul Nr.5 in La major pentru vioara si orchestra, KV 219. As fi vrut sa fiti toti acolo, pentru ca sunetele generate structurat de arcusurile viorilor umpleau sala, iar dinspre scena venea foarte multa energie divina si pura, lucru care, incontestabil, rar se intampla la un concert de muzica usoara sau rock. Osciland pe strune, clatinandu-se pe bagheta dirijorului, sfidand toate legile echilibristicii, sunetele reuşeau sa exprime suspans, incitare, maturitate, victorie.. tam tam tam ram tamtamtam. Or, la fel ca si “Necuvintele” lui Stanescu, “Nesunetele” lui Mozart trec dincolo de notiunea de muzica buna, reusind, cu ajutorul furtunii incontrolabile de note muzicale, sa atinga cele mai greu de atins strune ale sufletului. Probabil maine nu voi mai tine minte denumirile operelor pe care le-am auzit si m-au impresionat astazi in asa masura. Nu voi tine minte numele tinerilor solisti pe care astazi mi-am permis sa-i laud. Nici nu-i cunosc macar, insa este foarte important pentru Moldova ca atunci cand cineva va face google search „Mozart”, sa afle si despre acesti minunati si talentati pici, care prin perseverenta si efort colosal reusesc sa demonstreze intr-un mod foarte nobil ca mai avem temei sa speram ca muzica buna mai are viitor. In acest context, trebuie mentionati si profesorii acestora, printre care se numara: Larisa Labovschi, Ion Negura, Galina Buinovschi, Ion Negura jr., Tamara Caftanat, Boris Vasiliuc. Or, anume in rabdarea lor zace extazul salii care asista la concert. Genialitatea lui Mozart a fost demonstrata in repetate randuri, in cadrul a numeroase experimente despre care puteti facand google search, si nu a fost scopul meu sa conving ca el ar fi genial. Dar el chiar este inzestrat cu geniu, si aceasta treapta de inzestrare spirituala poate fi gustata chiar si in Chisinau. Simteam furnicaturi pe cerul agurii si era mai real decat orice sarut. P.S. In scurta sa viata, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un numar enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate in frumusete sau profunzime. In 1862 Ludwig von Kochel a clasificat si catalogat compozitiile lui Mozart, fiind numerotate cu menţiunea KV. Ultima sa creatie, Requiem-ul, are numarul 626. P.P.S. Astept cu nerabdare Vivaldi Numai utilizatorii inregistrati pot comenta. Vizualizari: 10429
Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.1.4.4 |
||||||||
De 2 saptamani asteptam ziua de astazi, mai ales pentru ca aveam bilete la Sala cu Orga la "O seara de Vivaldi". De 2 saptamani tot am trambitat in stanga si in dreapta ca merg in week-end sa ma delectez cu Vivaldi. Chiar si toti acei care treceau alaturi de mine bd. Stefan Cel Mare, din drum spre Bier Platz spre Vila Pizza, ieri, in jur de ora 18.00, stiau despre mine si Vivaldi. "La 13-i cupa Socrate, jucam repejor in patrimi, asistam repejor la finala, me deplasez repejor la Sala cu Orga si dupa asta vin repejor acasa ca sa reusesc sa scriu un mic si personal studiu comparativ intre concertul de saptamana trecuta (Copii canta Mozart) si cel de azi", ma gandeam eu dimineata. 
Comentarii (4)
