Textul trebuie sa fie original, adica sa apartina integral unui membru, reflectand parerea acestuia despre opera in cauza. Lungimea textului trebuie sa fie de cel putin 1500 si cel mult 3000 de semne.
Putine persoane vor reusi sa termine aceasta carte. Putine persoane vor reusi sa o uite terminand-o.“Strainul” – una dintre cele mai controversate carti ale secolului XX, scrisa de Albert Camus, initiind ciclul operelor sale despre filosofia absurdului.
Naratorul isi incepe povestirea cu vestea mortii mamei sale la azil, venita prin telegrama. Urmeaza scene de la inmormantare si apoirutina unei vieti cotidiene ce continua fara mari schimbari sau lucruri neobisnuite. Nimic deosebit, aparent. Insa simti ca ceva nu e in regula aici. Ceva nu e asa cum ar fi trebuit sa fie. Pana la colapsul primei parti, reusesti sa-ti dai seama.
Naratorul – personajul principal (Mersault) este complet lipsit de orice ar aduce macar de departe a sentimente sau emotii. El este un suflet inmormantat ce nu poate simti dragoste, durere, furie sau cainta. E o adevarata statuie din piatra care insa isi revendica un singur lucru: sinceritatea, o sinceritate fara jumatati de masura, fara resentimente, fara mila, ca un cutit ascutit pe ambele taisuri. Sinceritate care fara ezitare distruge complet temeliile morale ale unei existente banale si lipsite de sens pe care o duce omul de rand. Existenţă care in cazul sau este rasturnata de o crima absurda, caci nu poti intemeia uciderea unui om prin faptul ca “era o arsita cumplita”. Este arestat.
La procesul sau, principalele acuzatii au fost lipsa credintei in Dumnezeu si faptul ca nu a plans la inmormantarea mamei sale. Insa nici chiar un proces in care ar putea sfarsi cu sentinta capitala nu reuseste sa-l scoata din impietrirea sa obisnuita. Nu face nimic pentru a-si ajuta apararea si ingrozeste sala cu marturiile sale care contineau ceea ce oamenii sub nici un pret nu doreau sa auda. In fata tuturor acelor oameni care il priveau cu ura, este accentuat si mai mult cit de diferit este el de cei care il condamnau. Prin antiteza, este aratat faptul ca nu are nimic in comun cu acesti actori intr-o tragicomedie stupida care nu suportau sa li se spuna cit de prost isi jucau rolul. Este evidentiat cit de strain este de Ei toti. Avocatul acuzarii obtine condamnarea la moarte.
Scena nucleara este cu citeva pagini inainte de final. In ziua dinaintea executiei, este vizitat de preot care dupa mai multe esuari, reusise pana la urma sa intre sa-l vada. Dialogul dintre ei doi este ca un duel de taceri si replici ascutite. Si in acest moment este pentru prima oara cand Mersault isi iese din fire. Striga preotului ca mai are citeva ore de trait si nu vrea sa le piarda cu Dumnezeu. Ce sens mai are daca arestat pentru crima, este condamnat pentru ca nu a plans la inmormantarea mamei sale?! Temnicerii reusesc sa intre si sa-l scoata pe parinte. Inainte de a pleca insa, el mai arunca o ultima privire condamnatului si apoi paraseste inchisoarea cu fata plina de lacrimi.
Ultimele ganduri ale lui Mersault au fost: pentru ca sa iasa totul perfect si pentru a muri implinit, nu mai trebuie decat ca maine in ziua executiei cind va pasi pe esafod, sa vada multi spectatori care sa-l intampine cu strigate de ura.
Numai utilizatorii inregistrati pot comenta. Te rog sa intri in sectiunea privata.
Comentarii (30)
