Webber, Peter - Fata cu cercel de perla |
Un film-secventa, ca un tablou la care te uiti timp de o suta de minute. O adevarata placere estetica. Regizor: Peter Webber Va spun din start. Imi pare rau ca am vazut acest film la ecranul mic al laptopului. E ca si cum as privi un tablou de, sa zic Vermeer, pe wikipedia. O fiica de pictor de tigle, tatal careia e orbit in urma unui accident, se angajeaza in calitate de servitoare la casa pictorului Johannes Vermeer (Colin Firth). Johannes este unica sursa de venit a familiei sale, dar e genul de pictor mofturos-perfectionist, caruia ii trebuie luni ca sa finiseze un tablou. In schimb, el este un sot gingas, care stie unde trebuie sa-si mangaie femeia ca aceasta sa nu traga cu ochiul la ceea ce picteaza sotul ei in cerdacul casei. Asa ca Johannes are destula intimitate ca sa poata picta ceea ce-i trece lui prin cap, sau mai bine zis, prin inima. Intre timp, Griet, servitoarea proaspat angajata in familia pictorului, leaga o mica idila cu asistentul macelarului oficial al familiei Vermeer. Dar, cum sa fie altfel, nici Vermeer nu ramane indiferent fata de tanara si modesta Griet, de aceea fara zabava incepe a o picta. Pictorul - chipes, servitoarea - nurlie, asa ca intre ei se leaga destul de repede niste fluide nevorbite. Insa in casa lui Vermeer mai traiesc si copii lui, care isi baga nasul unde nu le fierbe oala... ***
Vermeer este un pictor-enigma, pentru ca se stie foarte putin despre viata lui. Dintre putinele tablouri care s-au pastrat pana astazi (vreo trei duzine), majoritatea tradeaza interesul lui pentru jocul luminilor. Daca l-am fi invatat la liceu, am fi scris cu siguranta un comentariu pe tema "Rolul si simbolismul ferestrei in opera lui Vermeer". Se spune ca pictorul ar fi utilizat un instrument special numit camera obscura, pentru a percepe mai bine perspectiva si jocul luminii, greu captabile cu ochiul liber. "Fata cu cercel de perla" nu trebuie privit ca un film biografic. Nici ca o drama in adevaratul sens al cuvantului. Nici macar ca o istorie de dragoste. Filmul "Fata cu cercel de perla" trebuie privit ca un tablou, sau mai bine zis ca o expozitie de tablouri. Iar acesta este, in viziunea mea, cel mai mare merit al portughezului Eduardo Serra, injust privat de Oscar pentru cea mai buna imagine (desi nominalizat). Istoria este lenta, ca o excursie intr-un muzeu. Conflictul se dezvolta incet, normal chiar. Si are o rezolvare asteptata, nelipsita de doza necesara de romantism. E un fel de film dat cu picatura, in care, vorbind un limbaj mai modern, spectatorul este programat incet dar sigur pe unda contemplarii. Si asa iti vine uneori sa apesi pe pauza, Print Screen, Paste si Set as Background Picture... Numai utilizatorii inregistrati pot comenta. Vizualizari: 23106
Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.1.4.4 |
< Precedent | Urmator > |
---|